Cabana Balea Lac

Balea Lac de week-end

Cam greu cu parcatu', dar merita oricand o plimbare pana acolo.

Ce fac in weekend ? (28,29 aug. 2010)

- Valea lui Stan - in zona Barajului Vidraru, pare un loc destul de interesant. Mai multe detalii dupa ce ajung acolo.

Cum traseul de pe Valea lui Stan nu este foarte lung, probabil ne mai ramane timp si pentru altceva ... Cetatea Poienari sau ceva pe langa Balea Lac.


 Ce ar mai fi de facut (o parte din evenimente sunt deja in desfasurare...):

- cLoverFest - 27-29 aug. , Moroieni, Dambovita.
- Festivalul medieval "Cetati Transilvane" - Sibiu
- Festivalul International Istoric Academic "In Numele Trandafirului" - Rasnov (program, pe viajoa.ro)
- Peninsula - Targu Mures

Limbaj vs. Internet

Un nou proiect de lege, gandit oarecum cu picioarele. Ideea ar fi controlul asupra limbajului pe internet, prin "o moderare a înjurăturilor, ameninţărilor şi obscenităţilor", probabil de pe blog-uri si forumuri in special. Sunt de acord ca ceea ce gasim pe internet nu ar trebui sa fie o "albie de porci", dar atata timp cat vrei sa creezi o noua organizatie care sa se ocupe de asa zisa "moderare" (pentru a nu implica CNA-ul in toata povestea), sau vrei sa pui ISP-istii sa faca asta, mi se pare penibil...

De ce ? E simplu, pentru ca nu ai cum sa controlezi asta! 

1. Vrei sa "moderezi/controlezi" ce se intampla pe Internet, dar in momentul de fata posibilitatile de a creea un blog de exemplu sunt nelimitate. E destul sa iti faci cont pe blogger.com sau wordpress.com, si ce scrii acolo e doar problema ta. Si in plus, esti indexat in cel mai scurt timp de serviciile de cautare...

Din punctul asta de vedere, e clar ca ceea ce se afla pe un blog, respectiv si comentariile, sunt pur si simplu responsabilitatea autorului. De el depinde ce si cum scrie acolo, si tot de el depinde ce comentarii aproba. Punct.

2. Realizezi ca o organizatie nu poate face toata treaba, si te gandesti ca ar fi bine ca providerii de internet sa se implice si ei in asta. Cum ? Parca pana nu demult era interzisa urmarirea traficului utilizatorilor, lucru fara de care nu as avea cum sa stiu ce si unde face X de exemplu. Sau ar trebui sa luam zilnic "la puricat" ce face respectivul X. Pai si cand am cateva mii de X ce fac ?

Oricum ar fi, datorita serviciilor gratuite de hosting/blog e clar utilizatorii vor folosi asa ceva in proportie de 99%, nu mai tine nimeni forumul/blog-ul acasa. Si chiar daca il tine acasa, ce pot face eu este doar sa filtrez respectivul serviciu, si asta doar in baza unei solicitari din partea organelor "competente". Punct.

Cred ca ar fi mult mai eficienta o educare a parintilor, in a utiliza programele ce pot limita accesul la diverse site-uri in functie de continut. In acelasi timp, impactul continutului unui site asupra educatiei unui copil tine foarte mult si de mediul in care creste... Sa fim seriosi ... degeaba ii limitezi accesul la internet, daca atunci cand nu e pe internet sta in spatele blocului si se injura cu cine mai e pe acolo...

Pana la urma, toata povestea tine de cei ce "administreaza" respectivul site. De ei depinde ce scriu acolo, si tot de ei depinde ce commenturi primesc sau aproba. Pe partea asta ar trebui sa se indrepte respectiva lege, dar mie imi e clar ca ceea ce exista pe Internet nu poate fi controlat...

Mai multe despre asta:

www.semneletimpului.ro

www.gandul.info

Poiana Stanilelor - CEAHLAU

Poiana Stanilelor, vazuta din traseul de urcare prin Jgheabul lui Voda, banda albastra.

Poiana Stanilelor

Poiana Sura - CEAHLAU

Poiana Sura - zona Bistra Mica, traseul spre Poiana Stanile

Vf. Toaca - CEAHLAU

M. Ceahlau - Varful Toaca, vazut din traseul catre Durau / Stanile.

La stâna

V-ati imaginat vreodata cum ar fi sa stati o vara intreaga pe munte ? :)

"Plimbare" pe Lapos (7 aug 2010)

Timp de citire: 10-15 min.

Anul asta am tot facut planuri sa ies la fotografiat si prin Hasmas. Prima tentativa a fost prin mai, am stat mai multe zile acasa (Bicaz), si imi tot facusem planuri macar pentru Cheile Bicazului - Lacu Rosu. Din pacate, toata saptamana cat am fost acolo a plouat. Cu galeata ... de nu mai reuseam sa intru nici in curte cu masina :D Ma rog, a dat soarele intr-o zi in Bicaz, si a fost musai sa fug la Lacu Rosu. Acolo ploua ... iar "tura" la Lacu Rosu a fost o plimbare cu masina pana acolo, respectiv juma' de ora la un suc, admirand vremea de sub umbrelele unei terase...

In iulie a fost a doua tentativa. Nu aveam timp prea mult, dar ma multumeam cu cateva ore prin Cheile Bicazului. Cand am ajuns, era soare, chiar eram incantat. Mi-am luat rucsacul, camera si trepiedul, cateva cadre de pe langa masina, cateva cadre pe albia Bicazului, si ... a inceput sa ploua :) Bine macar ca nu ajunsesem prea departe ....

Acum o saptamana am ajuns din nou acasa, si de data asta stiam ca cel putin vremea o sa ma lase in pace. Ma rog ... ploaia, ca de ceva timp avertizarile meteo sunt pentru canicula :) Planurile erau pentru zona Sugau - Lapos, locuri de care ma leaga multe amintiri ale copilariei. Au trecut ani buni de cand nu am mai ajuns pe acolo, si chiar imi era dor. Nu sunt trasee marcate, nu e chiar o zona turistica, dar cunosc destul de bine locurile iar ce nu stiu pot completa oricand cu harta si GPS'ul, si pana la urma am fost impreuna cu tatal meu, care a copilarit ani buni in zona respectiva.

Aproape de cariera Bicaz-Chei

Traseul ales era sa parcurgem Valea Sugaului pana aproape de Poiana Izvoarelor, apoi sa iesim spre Capu Jidanului, pe culme catre Vf. Danciului - zona Munticelu-Criminis, si sa coboram in Bicazu Ardelean pe Picioru Mare. Pentru ca nu ne intorceam la punctul de plecare eu am lasat masina in Bicazu-Ardelean, urmand ca dupa ce coboram sa avem cu ce o "recupera" pe cea a tatalui meu. Din pacate, am plecat destul de tarziu, fapt ce avea sa ne modifice putin planurile.

Drumul spre Sugau, in dreapta-sus este zona Cheile Sugaului.

Pe la 10 am inceput sa urcam, "trei oameni si'un caine" :) Eu, tata, varu', si bineinteles cainele tatalui meu, care e deja prezent in masina cand simte ca e vorba de "plimbare". Drumul incepe din zona carierei de piatra, se poate trece si prin Rezervatia Cheile Sugaului, dar de data asta am ales sa ocolim pe drumul forestier, prin stanga. Drumul pe Sugau este bun, doar unele locuri au fost rupte de viituri, dar se poate parcurge cu o masina de teren.

Am mers destul de lejer, nu aveam nici o graba. In plus, soarele ardea destul de tare, asa ca incercam sa profitam de fiecare colt de umbra intalnit in drum. La inceput a fost mai simplu, valea este impadurita, soarele inca nu apucase sa ridice si am dat peste multe zone umbrite. Pe masura ce ajungem in locurile in care padurea a fost "rasa" cu ani urma, e tot mai greu sa gasesti un loc racoros.

Primul punct de popas este la "Borviz", un izvor de apa minerala aflat pe acest traseu. Din pacate, timpul si apa au lucrat in structura terenului de langa el, asa ca acum pare a fi "diluat" fata de cum il stiam. Inca se mai simte totusi un iz de sulf. Ne racorim, si dupa un popas de jumatate de ora pornim din nou.

Ceva mai sus, gasim o cascada ce coboara de pe Muntele Jidanu. "Poze time".

In scurt timp incepem sa urcam pe stanga, spre Poiana Izvoarelor. Locurile s-au schimbat mult, nu mai exista padurea pe care o stiam.

A fost odata o padure ...

Incerc sa merg pe drumul pe care il stiam, dar ajung putin mai in stanga fata de cum ar fi trebuit. Totul pare altfel, unde era padure nu mai e nimic, unde erau puieti acum sunt brazi inalti. Nu am gresit, am ajuns la "Şipot", izvorul care a ramas neschimbat. Doar rachita de deasupra lui s-a extins, ca o umbrela, sub care poposim sa ne racorim.

La sipot

La 15:30 ajugem "La Coliba". Din pacate, niste oameni "buni" se pare ca au fortat usa, in ce scop nu stiu, ca nu aveau ce gasi acolo. In plus, a fost spart si acoperisul, pentru a intra prin pod... Tin sa le "multumesc" pe aceasta cale, imi pare rau dar nu imi permit sa scriu aici tot ce as vrea sa le transmit...

Langa coliba

Varu' si tata

Vedere larga

Stam sa mancam, apoi ne mai permitem un ragaz destul de lung. Pe vremea asta, e pacat sa nu tragi un pui de somn in iarba, si oricum era destul de tarziu sa mergem catre Capul Jidanului si apoi spre Bicazu Ardelean, cel mai probabil ajungeam noaptea. In plus, se adunau nori negri in partea aia - ploile anuntate catre Harghita...

Ca sa nu ne intoarcem pe acelasi traseu, urcam putin spre Varful Lapos, apoi mergem pe curba de nivel ("ca vaca :D") spre Barnadu.

P'acolo mergem

Spre Muntele Jidanu

Noi sau ploaia ? Care ajunge primu' pe culmea aia din stanga ?

Eu, cu'n Jidan in spate :)

Eh, ce-i drept, de aici am mers cam intins. Nu atat eu, cat "tata cu varu". Norii se aratau cam amenintatori, deja tuna destul de aproape, asa ca ne asteptam sa ne prinda si ploaia. Eu oricum eram "cu vaca" in spate, eram mult prea concentrat pe activitatea de a face poze cu telefonu', pentru camera consideram ca nu are rost sa ma agit, nu imi placea lumina... Si in plus, ma asteptau jos, doar nu plecau fara mine :))

D'a coasta'

Spre cariera, jos in vale e Barnadu

Ajungem la Barnadu, ploaia ne-a iertat, de aici mai avem putin. Deja se insereaza, dar nu avem de ce sa ne facem probleme, o sa ajungem pe lumina. Dintr-o poienita, vedem doua capre negre in zona Bardosului, iar camera mea se chinuie sa focalizeze.

Ne continuam drumul prin padure, si in scurt timp iesim aproape de drumul Sugaului. In 15 min suntem la masina, ne odihnim, apoi plecam spre casa. Cam asta a fost plimbarea noastra pe Lapos.

Vezi Masivul Hasmas - Tura pe Lapos pe o harta mai mare.

"Let's brand Romania! (when passion meets responsability)"

Interesanta intiativa de pe palkoo.com, frunzarind rezultatele o consider de un real succes.

Accesati Let's brand Romania! pentru a vedea logo-urile propuse de participanti.

Bârnadu, un sat in varf de munte (1040 m)

Din drumul forestier aflat pe Valea Sugaului, aproape nu iti dai seama ca, acolo sus, se afla un sat.

Bârnadu in Google Maps

De prin Iezer

Ultima fotografie de pe traseul pe care ne-am intors la cabana Voina. Am dat acum peste ea in telefon.

Tura in Muntii Iezer (Masivul Iezer-Papusa)

Timp de citire: 10-15 min.

A trecut mai mult de o saptamana de la avenTura din Iezer (sambata - 24 iulie 2010). A fost cea mai lunga tura de pana acum, nu a fost usor, dar cel putin din punctul meu de vedere a meritat. Am fost: eu, Gabi, Claudia, Andreea si Roxana, cat sa incapem toti intr-o masina (a Andreei ... de data asta).

Am stabilit plecarea la ora 3 din Bucuresti, stiam ca e tura lunga, asa ca am preferat sa am cat mai mult timp disponibil, pana vine noaptea. Plus ca nu e chiar placut sa urci in plin soare, iar aici era de urcat o gramada, diferenta de nivel e de vreo 1500m. Unii au intarziat putin cu plecarea..., dar pana la urma la ora 7 eram la Cabana Voina, punctul principal de plecare in ture pe Iezer. Traseul de sosea: Bucuresti - Pitesti - Campulung - Leresti - cabana Voina. Din Pitesti drumul este destul de prost, asa ca a trebuit sa mergem destul de incet, plus ca prin Campulung a trebuit sa dam o tura, centrul era inchis "din cauza de diverse sarbatori locale"...

La cabana am ajuns probabil la timp sa stricam linistea de sambata dimineata, pentru cei ce erau deja acolo, cu corturile. Ne-am echipat, am strans ce aveam de luat cu noi, am admirat putin harta de acolo (e din 1975, eu aveam alta harta cu mine :D), si am plecat in traseu, pe un mic jgheab din apropiere.

Traseul: banda rosie - Muntele Vacarea - Crucea Ateneului. Acolo era checkpoint, in functie de ora la care ajungeam acolo urcam pana pe Varful Iezerul Mare (2462m), sau incepeam coborarea spre Refugiul Iezer, aflat in apropierea lacului cu acelasi nume.

Marcajul e cam lipsa la inceput, trebuie urmarit drumul forestier si cararile existente, si ... cat mai spre culme :) Chiar am avut ocazia sa ma aflu la un moment dat in carare, si sa vad 2 marcaje in directii care numai in carare nu erau. Deci ... e nevoie si de ceva capacitati de orientare, respectiv calm, eu m-am saturat de "ai gasit marcaj ? e pe la tine? :))" in tura asta.

Drumul e frumos, jos predomina padurea de fag, apoi, pe masura ce urcam, este din ce in ce mai mult molid. Din pacate ceva mai sus zona este calamitata, zone intregi au fost doborate de vant, cel putin din ce am vazut eu. Am vazut mai multe "pareri" pe internet despre zona Vacarea, dar cel putin aici pare sa fie calamitate naturala, nu "provocata" de catre om.

Continuam sa urcam, si ajungem la primul checkpoint de pe Muntele Vacarea: stana. Fetele hotarasc ca e mai bine sa asteptam ciobanul sa isi stranga cainii :). Gabi a incercat sa ii mituiasca folosind sandwich-urile din dotare, eu incerc sa inaintez ... dar trebuie sa ma las pagubas (nu din cauza cainilor ... cat din cauza tipetelor de langa mine :D).

De aici urcam in zona deschisa, prin iarba. E soare, dar din fericire inca nu a inceput sa arda prea tare.

Trecem de culmea din fotografie, apoi drumul devine mai domol. Se face prima pauza, dar eu prefer sa imi continui drumul, cel putin la urcat ei se misca mai usor decat mine, asa ca incerc sa iau ceva avans. Asta pana vad ca "sus" vremea isi face de cap, asa ca va trebui sa stabilim de comun acord daca facem cale intoarsa, sau mergem mai departe. Normal ... mergem mai departe, problema este ca nu pot sa ma risc sa tin camera "afara", asa ca de aici voi face poze cu telefonul :(

Avem noroc, desi norii se anuntau amenintatori, in cele din urma se imprastie si ne lasa sa urcam. Mai sus, tot mai sus, pana intram in ceata. Suntem nevoiti sa tragem hainele mai groase pe noi, s-a facut chiar frig :D Ne intalnim cu turma de oi de la stana, schimbam cateva vorbe cu ciobanul, se pare ca nu mai e mult.

Prin ceata nu vedem mare lucru, e destul de enervant, dar incercam sa aproximam cat mai avem cu ajutorul GPS-ului, in functie de altitudine si de harta. Totusi, preferam sa tinem drumul de tractor, e mai lejer dar din cauza cetii nu vedem mare lucru.

In sfarsit, ajungem pe o zona mai domoala. Am ajuns sus, Crucea Ateneului trebuie sa fie aproape. Ceata da semne ca se imprastie, chiar avem parte de cateva raze de soare, vedem si Crucea, ceva mai departe de noi. E destul de tarziu, ne intrebam daca avem timp sa mai urcam, dar dinspre varf incep sa se auda tunete. Mai bine nu, nu astazi ...

Coboram spre refugiu (marcaj dublu: cruce abastra / punct albastru), sperand ca vom ajunge acolo inaintea ploii, dar de data asta nu ne mai iarta. Ne schimbam de hainele ude si stam sa mancam, poate scapam de ploaie ... Refugiul este plin, a tras toata lumea la adapost, asa ca suntem nevoiti sa stam in picioare. In cele din urma hotaram sa plecam, vom cobora prin jepi, deci nu mai conteaza daca mai ploua, oricum vom strange in haine toata apa de pe crengile aflate in drum.

Traseul prin Jepi (marcaj punct albastru) ar trebui sa dureze cam 3 ore spre cabana, cel putin asa spune indicatorul, dar asta cred ca nu pe timp de ploaie :D. Oricum, a fost o adevarata aventura sa coboram pe acolo.

De prima parte trecem destul de repede, singura grija e sa nu alunecam pe pietrele ude, sau in zonele cu noroi. Pe alocuri gasim afine, si profitam de asta pentru a face cate o pauza scurta. "Spectacolul" a inceput cand am constatat ca traseul intra in parau, si continua asa. Oricum eram uzi la picioare, asa ca doar trebuie sa avem grija sa nu intre mai multa apa "la galosi" :D

Iesim din parau, mergem o bucata buna pe langa el. Este frumos, dar se vede ca nu este o carare foarte batuta. Traseul este marcat foarte bine in totalitate, dar ajungem intr-o zona destul de neprietenoasa: doboraturi si zmeuris. Bine macar ca zmeura nu e coapta inca, asta ne mai trebuia, sa mai avem si grija vreunui Mos Martin ratacit (si eventual surd :D).

De aici ... urmeaza o coborare lunga prin padure, cateva treceri prin si peste parau, spectacol. E frumos, dar din pacate nu a rezistat toata lumea la fel de bine (nu dau nume, ca dupa aia spune ca's rau :D). Imi pare rau ca am camera in rucsac, dar asta e ... toate hainele mele sunt ude asa ca nu ma risc sa o scot. In sfarsit, ajungem la drum, si inca e lumina. Cabana trebuie sa fie aproape..., dar de data asta "aproape" inseamna undeva la vreo 4 km.

 Oricum, de aici e usor. Mergem mai departe, intunericul se lasa usor, noaptea se lasa peste noi. Dupa fiecare cot al drumului speram sa vedem cabana, dar ... mai e de mers. In cele din urma, se vede lumina unor faruri ce strapung bezna, am ajuns ... acolo trebuie sa fie parcarea.

Stam o ora, ne schimbam, si in cele din urma hotaram sa ne intoarcem in aceeasi seara la Bucuresti. E destul de aproape, eu sunt ok, pot sa conduc. Am ajuns in Bucuresti pe la 4, dupa 24 de ore de la plecare. A fost greu, dar frumos :).

Harta Muntele Iezer - preluata de pe tenereclub.ro, multumiri.

Traseu GPS, din pacate fara prima parte. Am urcat prin zona care lipseste.

View Masivul Iezer - de pe vacarea - refugiu - voina in a larger map

Fotografii: Eu si Gabi.

Timp traseu: 15 ore, mers lejer. Poate fi parcurs in 12-13 ore (atentie, e 12-13 ore de munte! daca nu aveti un traseu de macar 6-8 ore in picioare, mai bine nu). Nu este foarte dificil desi sunt destule zone mai abrupte, dar atentie la echipament, vremea se poate schimba foarte usor, chiar nu cred ca e indicat sa intri in ceata in maieu si pantaloni scurti :).

La urcare nu am intalnit nici un alt grup de turisti, deci nu este un traseu foarte frecventat. Mai precis probabilitatile in care sa va poata ajuta cineva in caz de probleme sunt destul de mici.

Nu e chiar o tura de initiere, deci NU plecati in tura asta fara sa stiti ce faceti, sau fara cineva care stie!!!