Vezi aici PRIMA TURA PE CIUCAS (5 iun 2010)
Dupa plimbarea de saptamana trecuta la Muntele Rosu, in urma careia am ramas placut impresionat de ce am vazut, am hotarat ca trebuie sa mai ajung inca odata acolo cat mai sunt in floare bujorii de munte. Atunci am prins o vreme destul de "neprietenoasa" (sau .. asa credeam atunci), pana dupa amiaza a fost ceata pe munte si nu vedeam mare lucru, iar asta era un motiv in plus sa ma organizez pentru inca un drum pana acolo. Iar dupa trei zile de canicula in Bucuresti ... am hotarat sa petrec ziua de duminica (ieri) pe munte, unde in alta parte decat in Masivul Ciucas... :)
Deci, zis si facut, acum stiam destul de bine zona asa ca nu m-am complicat prea mult cu "pregatirile", doar am incercat sa evaluez ce traseu ar fi de facut. De urcat nu era prea indicat pe traseul catre fosta Cabana Ciucas (linie galbena), drumul de acolo e destul de abrupt si pe deasupra a fost facut recent si e plin de pietre, asa ca am hotarat sa urc catre Culmea Gropsoarele (triunghi rosu - pe acolo urcasem si cu o saptamana in urma). De acolo aveam 2 variante: dreapta spre Varful Zaganu sau stanga spre Cabana Ciucas si apoi spre Culmea Tigaile Mari - Vf. Ciucas (varianta mai lunga).
Desi vroiam sa plec pe la 3 pentru a ajunge odata cu zorii pentru lumina buna, am plecat pe la 4 si jumatate din Bucuresti, am mers destul de relaxat, iar pe la 7 si ceva eram la Cabana Muntele Rosu. Cerul era senin, nu era ceata pe varf, eram sigur ca va fi o zi perfecta. Cam tarziu pentru fotografiat, dar macar speram sa ma bucur de o zi cat de cat mai racoroasa decat la Bucuresti, plus placerea "plimbatului" pe munte. In fotografie - zona de deasupra Cabanei M.R., pe la ora 7 si jumatate. La cabana restaurantul se deschide la ora 8, asa ca nu am mai stat "de cafea", ne-am luat rucsacii si camerele si am inceput sa urcam.
Prima "problema" de pe traseu, si care s-a facut prezenta pana pe culme, a fost ca era plin de muste. Asta probabil se datoreaza oarecum caniculei din ultimele zile, alta explicatie nu gasesc ... Erau peste tot, spre zonele umbrite se vedea cel mai bine cat de multe sunt, si altceva nu aveau de facut decat sa roiasca pe langa noi. Ultima data nu am avut probleme cu ele decat in ultima parte a traseului, prin padure, dupa ce s-a incalzit. Nici macar de fotografiat nu era, aveam diverse "puncte" prin poze... :) Noroc ca din cand in cand incepea sa bata vantul si le imprastia de langa noi.
Incet ... soarele a inceput sa isi arate "dintii". Desi nu era inca 10, a inceput sa arda destul de tare. Am continuat traseul in speranta ca pe culme va fi totusi mai racoare. Ultima data nu am vazut mare lucru din cauza cetei, speram ca voi gasi si o zona umbrita, chiar ma gandeam ca pot face un popas prelungit pe culme, pana se mai potoleste soarele...
La 11 eram pe culme, am mers destul de incet si in plus de asta ma opream si pentru fotografii. Ne-am oprit pentru popas, am scos sandwich-urile, am "evaluat" partea a doua a traseului. Era clar ca va fi foarte cald asa ca pana la urma am hotarat ca mergem spre varful Zaganu si apoi ne intoarcem, si s-a dovedit a fi cea mai buna alegere.
Am mai urcat doar pana la refugiile aflate ceva mai sus. Pe culme nu exista nici un loc cu umbra, asa ca am considerat ca ar fi destul de riscant sa merg o zi prin soare. Ne-am mai oprit exact in zona de langa refugii, pe partea spre cabana, langa niste stanci. Cateva fotografii cu flori, cateva cu valea, cateva cu alti turisti "cu tupeu" care urcasera pe un colt de stanca in alergare, exact langa o prapastie... :)
Si, am facut cale intoarsa, exact pe traseul pe care am venit. Am mers destul de "intins", deja se simtea ca arde soarele, iar cele cateva ore de traseu in plin soare accentuau acest lucru. Cu toate asta, muntele incepuse sa se "aglomereze", am intalnit grupuri care urcau, multi se intorceau ca si noi, ca sa nu mai vorbesc de culegatorii de bujor de munte. Erau o gramada, din ce am inteles de la unii, ar fi bun pentru sirop sau alte leacuri naturale "universale", mai exact bune pentru orice.
Coborarea este destul de ok pe traseul asta, singura parte mai dificila ar fi spre sfarsit. Dar, am intalnit si turisti in slapi pe acest traseu (nici macar pantofari...), care ne intrebau cam cat ar fi pana sus, incep sa ma gandesc ca ma insel cand spun ca ar fi dificil :). Deasemenea, imi este mila de cei care urcau pe munte la ora aia, fara tricou si doar cu rucsacul in spate. Ca sa nu mai vorbim de cei ce urcau cu copii pe munte, chiar am vazut pe cineva cu un copil de 2-3 ani in spate, intr-un fel de rucsac.
Eu am avut un tricou fara maneci, pe brate sunt ars destul de bine iar pe umeri am si cateva flictene. Nu ma asteptam sa patesc asta la munte, la 1900 m altitudine, dar ... o consider o invatatura de minte. Daca nu aveam sapca probabil era si mai grav...
Una peste alta, desi o consider o tura destul de "horror" din cauza mustelor, soarelui si a catorva "specimene" intalnite pe munte, pot spune ca a fost destul de frumos, nu are de ce sa imi para rau. Macar acum stiu de ce ar trebui sa ma feresc alta data: cu mustele ar merita incercat cu autan sau alte "solutii", de soare cel mai bine e sa te feresti, iar cu specimele... mai cautam. Cu toate ca era destul de sus soarele, am si cateva fotografii de care sunt multumit, sunt mai multe aici, neprelucrate.
E clar, cele mai bune perioade pentru Muntele Ciucas ar fi in mai-iunie, pentru bujorii de munte (Smirdar, Rhododendron L.,Trandafir de munte, Azalee), si probabil in iulie-august, pentru afine. Nu spun ca doar acum ar trebui vizitat, dar astea sunt perioadele de "atractie". Ar mai fi frumos de vazut iarna, dar atentie mare la programat excursii iarna pe munte, si la echipament. Iarna sigur nu merge in slapi.
Harta Ciucas, Harta Muntele Rosu
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu