Macro Kingdom – Canon 5DMarkII + Canon MP-E 65mm f/2.8 1-5x

Frumos. Realizat cu Canon 5DMarkII + Canon MP-E 65mm f/2.8 1-5x.



Pentru cei interesati, sau macar "curiosi":

Canon 5D Mark II
- CMOS Full Frame 21 MPx, LCD 3 inch, 3.9 fps, LiveView, filmare Full HD
- Pret: ~ 2000 EUR

Canon MP-E 65mm f/2.8 1-5x
- Obiectiv dedicat macro, factor de marire 1-5X, focus manual.
- Pret: ~ 1000 EUR

Galati - Faleza - 27 iun 2010

Am avut ocazia sa ajung ieri (27 iun 2010) la Galati. Nu am stat foarte mult, dar am reusit sa ajung si pe faleza pentru cateva poze, mai ales ca acum este o situatie ceva mai "speciala" si destul de grava din ce am vazut. Aleile sunt inundate in mare parte, localurile din zona deasemenea. Unii au reusit sa ridice diguri din saci cu pamant, altii au scos mobilierul in parc...

Excursie la Muntele Rosu - runda a 2-a

Vezi aici PRIMA TURA PE CIUCAS (5 iun 2010)

Dupa plimbarea de saptamana trecuta la Muntele Rosu, in urma careia am ramas placut impresionat de ce am vazut, am hotarat ca trebuie sa mai ajung inca odata acolo cat mai sunt in floare bujorii de munte. Atunci am prins o vreme destul de "neprietenoasa" (sau .. asa credeam atunci), pana dupa amiaza a fost ceata pe munte si nu vedeam mare lucru, iar asta era un motiv in plus sa ma organizez pentru inca un drum pana acolo. Iar dupa trei zile de canicula in Bucuresti ... am hotarat sa petrec ziua de duminica (ieri) pe munte, unde in alta parte decat in Masivul Ciucas... :)

Deci, zis si facut, acum stiam destul de bine zona asa ca nu m-am complicat prea mult cu "pregatirile", doar am incercat sa evaluez ce traseu ar fi de facut. De urcat nu era prea indicat pe traseul catre fosta Cabana Ciucas (linie galbena), drumul de acolo e destul de abrupt si pe deasupra a fost facut recent si e plin de pietre, asa ca am hotarat sa urc catre Culmea Gropsoarele (triunghi rosu - pe acolo urcasem si cu o saptamana in urma). De acolo aveam 2 variante: dreapta spre Varful Zaganu sau stanga spre Cabana Ciucas si apoi spre Culmea Tigaile Mari - Vf. Ciucas (varianta mai lunga).

 Desi vroiam sa plec pe la 3 pentru a ajunge odata cu zorii pentru lumina buna, am plecat pe la 4 si jumatate din Bucuresti, am mers destul de relaxat, iar pe la 7 si ceva eram la Cabana Muntele Rosu. Cerul era senin, nu era ceata pe varf, eram sigur ca va fi o zi perfecta. Cam tarziu pentru fotografiat, dar macar speram sa ma bucur de o zi cat de cat mai racoroasa decat la Bucuresti, plus placerea "plimbatului" pe munte. In fotografie - zona de deasupra Cabanei M.R., pe la ora 7 si jumatate. La cabana restaurantul se deschide la ora 8, asa ca nu am mai stat "de cafea", ne-am luat rucsacii si camerele si am inceput sa urcam.

Prima "problema" de pe traseu, si care s-a facut prezenta pana pe culme, a fost ca era plin de muste. Asta probabil se datoreaza oarecum caniculei din ultimele zile, alta explicatie nu gasesc ... Erau peste tot, spre zonele umbrite se vedea cel mai bine cat de multe sunt, si altceva nu aveau de facut decat sa roiasca pe langa noi. Ultima data nu am avut probleme cu ele decat in ultima parte a traseului, prin padure, dupa ce s-a incalzit. Nici macar de fotografiat nu era, aveam diverse "puncte" prin poze... :) Noroc ca din cand in cand incepea sa bata vantul si le imprastia de langa noi.

Incet ... soarele a inceput sa isi arate "dintii". Desi nu era inca 10, a inceput sa arda destul de tare. Am continuat traseul in speranta ca pe culme va fi totusi mai racoare. Ultima data nu am vazut mare lucru din cauza cetei, speram ca voi gasi si o zona umbrita, chiar ma gandeam ca pot face un popas prelungit pe culme, pana se mai potoleste soarele...

La 11 eram pe culme, am mers destul de incet si in plus de asta ma opream si pentru fotografii. Ne-am oprit pentru popas, am scos sandwich-urile, am "evaluat" partea a doua a traseului. Era clar ca va fi foarte cald asa ca pana la urma am hotarat ca mergem spre varful Zaganu si apoi ne intoarcem, si s-a dovedit a fi cea mai buna alegere.

Am mai urcat doar pana la refugiile aflate ceva mai sus. Pe culme nu exista nici un loc cu umbra, asa ca am considerat ca ar fi destul de riscant sa merg o zi prin soare. Ne-am mai oprit exact in zona de langa refugii, pe partea spre cabana, langa niste stanci. Cateva fotografii cu flori, cateva cu valea, cateva cu alti turisti "cu tupeu" care urcasera pe un colt de stanca in alergare, exact langa o prapastie... :)

Si, am facut cale intoarsa, exact pe traseul pe care am venit. Am mers destul de "intins", deja se simtea ca arde soarele, iar cele cateva ore de traseu in plin soare accentuau acest lucru. Cu toate asta, muntele incepuse sa se "aglomereze", am intalnit grupuri care urcau, multi se intorceau ca si noi, ca sa nu mai vorbesc de culegatorii de bujor de munte. Erau o gramada, din ce am inteles de la unii, ar fi bun pentru sirop sau alte leacuri naturale "universale", mai exact bune pentru orice.

Coborarea este destul de ok pe traseul asta, singura parte mai dificila ar fi spre sfarsit. Dar, am intalnit si turisti in slapi pe acest traseu (nici macar pantofari...), care ne intrebau cam cat ar fi pana sus, incep sa ma gandesc ca ma insel cand spun ca ar fi dificil :). Deasemenea, imi este mila de cei care urcau pe munte la ora aia, fara tricou si doar cu rucsacul in spate. Ca sa nu mai vorbim de cei ce urcau cu copii pe munte, chiar am vazut pe cineva cu un copil de 2-3 ani in spate, intr-un fel de rucsac.

Eu am avut un tricou fara maneci, pe brate sunt ars destul de bine iar pe umeri am si cateva flictene. Nu ma asteptam sa patesc asta la munte, la 1900 m altitudine, dar ... o consider o invatatura de minte. Daca nu aveam sapca probabil era si mai grav...

Una peste alta, desi o consider o tura destul de "horror" din cauza mustelor, soarelui si a catorva "specimene" intalnite pe munte, pot spune ca a fost destul de frumos, nu are de ce sa imi para rau. Macar acum stiu de ce ar trebui sa ma feresc alta data: cu mustele ar merita incercat cu autan sau alte "solutii", de soare cel mai bine e sa te feresti, iar cu specimele... mai cautam. Cu toate ca era destul de sus soarele, am si cateva fotografii de care sunt multumit, sunt mai multe aici, neprelucrate.
E clar, cele mai bune perioade pentru Muntele Ciucas ar fi in mai-iunie, pentru bujorii de munte (Smirdar, Rhododendron L.,Trandafir de munte, Azalee), si probabil in iulie-august, pentru afine. Nu spun ca doar acum ar trebui vizitat, dar astea sunt perioadele de "atractie". Ar mai fi frumos de vazut iarna, dar atentie mare la programat excursii iarna pe munte, si la echipament. Iarna sigur nu merge in slapi.

Harta Ciucas, Harta Muntele Rosu

Excursie la Muntele Rosu

Cu o mica intarziere, scriu si despre foto-excursia de o zi la Muntele Rosu, in Masivul Ciucas. Saptamana trecuta eram in cautarea unui loc in care sa fug in week-end, pentru fotografii si pentru a iesi din Bucuresti, iar intamplarea a facut sa dau peste cateva informatii despre Muntele Rosu. A fost destul sa aflu ca numele provine de la culoarea bujorilor de munte (Smirdar, Rhododendron L.,Trandafir de munte, Azalee), care tocmai ar fi trebuit sa fie infloriti in aceasta perioada...

Au urmat "pregatirile" :) Vorbit cu prieteni sa vad care mai merge, cautat harta cu zona de acolo, informatii despre trasee. Cele mai bune harti: topografica, turistica, multumiri celor ce le-au postat pe net. Dupa un mic "studiu" pe harti, am ales cel mai scurt traseu: mers cu masina pana la cabana Muntele Rosu, Culmea Gropsoarele-Zaganu (traseu triunghi rosu), Saua Chirusca - Cabana Ciucas (traseu cruce rosie), inapoi la cabana M. Rosu (traseu banda galbena). Plecarea ... sambata dimineata, ora 04:00, am incercat sa ajung cat mai devreme cu speranta ca va fi lumina cat mai buna.

Vineri seara, ora 21:00, aflu de la prietenul care trebuia sa mearga cu mine ca dezerteaza :) Eram dispus oricum sa plec si singur, asa ca nu era cea mai mare problema. Incerc totusi sa trimit un sms unui coleg, iar raspunsul e afirmativ, plecam pe la 4 - eu (Mike), el (Gabi) si cu prietena lui (Claudia), formatie completa, asta dupa ce i-am avertizat ca totusi mergem pe munte si ca ar fi cel mai bine sa scoata ceva bocanci de la naftalina. Oricum altcineva mai incapea in masina doar cu mari eforturi.

Am plecat de acasa pe la 4 si ceva, am intregit echipa, ne-am oprit pe la "Mac" sa suplimentam ce luasem eu de acasa, iar pe la 5 ieseam din Bucuresti. Traseul de urmat este Bucuresti - DN1 - Ploiesti - Valenii de Munte - Cheia - dupa iesirea din Cheia, la 2-3 km incepe un drum forestier pe dreapta, exista si indicator spre Cabana Muntele Rosu. In total sunt ~ 130 km., drumul este foarte bun pana in Cheia, singura parte mai proasta ar fi drumul forestier care urca pana la cabana (~ 3 km.), dar nu sunt probleme daca se merge cu atentie. A fost asfaltat ... demult :).

Pe la 7 fara ceva eram la cabana, in parcare erau doar 3 masini, liniste, deja ne intrebam daca nu cumva e inchis :). Am aflat ca putem sta la o cafea dar dupa ora 7, din ce am inteles inca nu era deschisa bucataria, asa ca am plecat in "recunoastere" spre statia meteo, respectiv a doua cabana din zona (Cabana SILVA). Am studiat putin si harta turistica existenta langa parcare, dar din pacate nu este extraordinar de bine "reprodusa", deci daca nu ai cat de cat habar de traseele existente ai ceva sanse sa te si incurci. Atentie...

A fost o dimineata superba, cerul era senin, doar culmile muntilor erau acoperite de nori. Ne-am invartit pe acolo in "recunoastere". Am identificat Statia Meteo si indicatoarele existente pentru a vedea pe unde incepem traseul apoi ne-am intors la cabana, pentru cafea. Restaurantul ne-a lasat o impresie foarte buna, am stat in salonul de nefumatori - o veranda luminoasa din care se poate admira toata zona. Apoi am mers la masina, ne-am strans "echipamentul" ... eu camera, obiectivele si ce mai aveam, Gabi ce mai ramasese prin masina: apa, ceva haine si cealalata camera. Atentie la apa, ar fi indicat sa veniti cu ea de pe drum pentru ca la cabana nu aveau decat la 0,5l (5 RON). Eu am tot amanat in speranta ca voi gasi o benzinarie dupa Valenii de Munte ... dar cred ca acolo sunt ultimele benzinarii pe acest traseu.

Pe la 9 am inceput sa urcam. Traseul pana pe Culmea Zaganu este de o ora si jumatate, dar este destul de abrupt. Daca nu aveti cat de cat experienta cu muntele, cel mai bine ar fi sa nu va grabiti, va puteti forma un ritm dupa 10-15 minute de urcus. Eu eram oricum cu camera dupa mine, am ceva ani buni de cand nu am mai urcat pe munte, asa ca nu m-am grabit foarte tare. Oricum, sunt destul de multe zone de coasta in care va puteti relaxa. 

Noi ne-am oprit in destul de multe locuri pentru fotografii si pentru a admira zona, dupa ce se trece de prima parte a traseului se vede toata valea, statiunea Cheia, precum si Culmea Gropsoarele pe partea dreapta.

In ultima parte a traseului am avut parte de ceata. Ne-a dezamagit putin, ca nu se mai vedea mare lucru, dar intrasem deja in portiunea cu bujori de munte. Pana atunci ne-am tot intrebat care sunt si de ce nu dam de ei. In partea superioara, muntele este acoperit in intregime de afinis, presarat pe alocuri cu palcuri de flori roz.

  Pe la 11 si ceva am ajuns in cele din urma pe culme, la "intersectie". Ne-am odihnit, apoi am hotarat sa continuam conform planului, spre stanga catre cabana Ciucas (fosta cabana Ciucas, acum este in constructie una noua). Am spus "conform planului" pentru ca intrase in discutie si varianta sa ne intoarcem pe acelasi traseu, dar nici unul dintre noi nu a vrut asta.

Ceata nu s-a imprastiat, chiar erau zone in care era si mai deasa asa ca am urmat cararea, printre zone cu afinis si palcuri de ienupar. Diferenta de altitudine nu este foarte mare, asa ca traseul este destul de lejer.

Dupa aproape o ora am intalnit indicatorul catre cabana Ciucas, spre stanga. De aici, traseul coboara pe o zona acoperita de tufe de ienupar si molid, dar drumul este destul de bun, cararea nu cred ca va creea probleme decat in conditii de ploaie, cand sunt mari sanse sa fie mai mult noroi.

In timp ce coboram, ceata s-a imprastiat usor dezvelind peisaje impresionante. Din zonele de ienupar trecem in zone impadurite.

In cele din urma, iesim in ultima parte de pe acest traseu (cel putin pentru noi ... pentru ca traseul cruce rosie continua spre Est, catre DN1, conform hartii). In departare se observa noua cabana Ciucas, din ce am inteles de la alti turisti de pe traseu.

 Urmeaza cea mai dificila portiune a traseului ales de noi. Drumul a fost refacut destul de curand, si a fost acoperit cu pietris. Panta este abrupta, si sunt sanse destul de mari sa aluneci pe pietre, sau cu tot cu ele. Pe partea stanga a drumului este o vale secata, iar din loc in loc inca mai sunt zone cu zapada inghetata.
In cele din urma ajungem la un izvor - "Fantana Prof. Nicolae Ioan". Ne refacem proviziile de apa, apoi ne continuam drumul, atenti sa nu "ratam" cumva iesirea din traseu spre stanga, catre Cabana Muntele Rosu. Datorita lucrarilor la drum, o parte din arborii cu marcaj sunt destul de razleti, asa ca ne bazam oarecum pe simtul de observatie. In cele din urma ajungem la indicatorul catre cabana - urmeaza ultima parte a traseului - o ora.

De aici incepe urcusul prin padurea de foioase. Traseul este destul de usor, dar in mare parte este ascendent, asa ca aveti grija cum va conservati resursele pana aici. La fiecare panta mai abrupta veti fi din ce in ce mai curiosi sa vedeti ce urmeaza, daca nu cumva ati iesit in spatele cabanei :). Aveti rabdare, si bucurati-va de ultima parte a traseului, ultimele momente prin padure, in liniste, nu are rost sa va grabiti decat in cazul in care sunteti in criza de timp din diferite motive. Si ... nu luati in seama ce va spun picioarele, inca se mai poate, iar cand iesiti in poiana din spatele cabanei, bucurati-va de priveliste:

Nu mai ramane decat sa va odihniti putin, sa va bucurati de o masa la cabana si, in situatia in care nu ramaneti peste noapte, sa aveti grija la drumul catre casa. Eu am facut mai multe "plimbari" de o zi cu intors seara in Bucuresti, asa ca am preferat sa ma intorc in aceeasi seara, dar nu recomand acest lucru daca va simtiti obositi.

Recapitulare, pentru cei interesati:
Traseu pana la Cabana M. Rosu: Bucuresti - Ploiesti - Valenii de Munte - Cheia (130 km). Atentie la Ploiesti, sa nu ratati iesirea catre Valeni, exista posibilitatea de a ajunge la Valeni si din drumul de Brasov, dar va fi mai complicat.
Traseu pe munte, pentru cine vrea sa incerce traseul urmat de noi: De la Cabana Muntele Rosu se urca pe marcaj triunghi rosu ( cam 2 h mers lejer), pana pe culme. Apoi stanga pe marcaj cruce rosie, pana la indicator catre Cabana Ciucas, spre stanga. Se continua pe marcaj cruce rosie, care se intalneste cu mai multe trasee intr-o poiana, este un loc excelent de popas. Mai departe pe marcaj cruce rosie pana la Cabana Ciucas, apoi pe linie galbena pana la Cabana Muntele Rosu. Noi am facut 8 ore, dar fara sa ne grabim, cu oprit pentru fotografii, etc.

Sfaturi:

• aveti grija la incaltari, cel mai recomandat ar fi totusi sa aveti bocanci, mai ales daca nu aveti prea mare experienta cu muntele. Desi probabil 3/4 din traseu se poate face lejer in adidasi, sunt cateva zone in care aveti toate sansele sa ramaneti desculti... Nu va riscati ca nu e de gluma cu asa ceva :) Si oricum ... mare atentie pe unde calcati.
• apa minerala / suc sau ce vreti ar fi bine sa luati de pe drum, in Valenii de Munte am intalnit ultima benzinarie.
• atentie la buletinele meteo, daca nu ati mai fost pe munte pe timp de ploaie nu plecati daca exista posibilitatea de ploaie, si asta mai ales daca nu sunteti imbracati calumea. Ar fi bine sa aveti cel putin un tricou de rezerva si ceva sa va apere de ploaie in orice conditie.
• nu va abateti de la traseul marcat daca nu stiti ce faceti. Si mai ales daca aveti norocul sa fie ceata.
• e o idee buna sa aveti mancare la voi. Stim cu totii ca este mancare la cabana, dar va prinde bine daca aveti 1-2-3 sandwich-uri cu voi. Si apa. :) Singurul izvor pe care l-am intalnit este cel din ultima parte a traseului, posibil sa mai fie si altele dar eu nu le stiu.
• atentie la telefoane, sa fie incarcate, in principiu nu este grozav nivelul de semnal asa ca se descarca mult mai repede.
• eu am avut cu mine mai multe harti imprimate de pe net.

Poate ceea ce am scris mai sus pare exagerat, dar s-ar putea sa ajute in mai multe cazuri. Traseul nu este dificil, dar intotdeauna "paza buna trece primejdia rea". E destul sa calcati stramb, cu o entorsa nu ajunge nimeni la cabana prea usor.

Harta Ciucas, Harta Muntele Rosu
Vezi aici A DOUA EXCURSIE LA CIUCAS (13 iun 2010)

"Catedrala Neamului"

"Catedrala Neamului", un subiect tot mai mult discutat in ultima perioada, iar ceea ce se intampla consider ca este tot mai interesant.
Desi este criza, se pare ca proiectul va incepe anul acesta, si, mai mult de atat, va incepe pe baza unui imprumut de 200 milioane de euro facut de catre Patriarhia Romana pentru ridicarea "la rosu" a constructiei. Cel mai probabil, va mai urma un imprumut de 200 milioane de euro pentru finalizarea catedralei .. finisaje, picturi, etc. Conform declaratiilor Patriarhiei, imprumutul va fi rambursat cu ajutorul credinciosilor. (Mai multe informatii: Gandul). In total ... vreo 400 milioane de euro.

Atata timp cat salariile si pensiile "credinciosilor" sunt reduse anul acesta (... cu 25, respectiv 15 procente), dupa cum stie toata lumea, inclin sa consider totusi ca nu este cel mai bun moment pentru o asemenea "investitie". Sau, faci o investitie in ceva care va aduce bani. Astfel, inclin sa cred ca in Romania "credinta" este o afacere destul de profitabila, atata timp cat acest imprumut va fi rambursat in 15 ani. Oare, chiar nu mai avem unde ne inchina sau ruga ? Oare, chiar avem nevoie de o cladire "Înaltă cât un turn cu 30 de etaje, catedrala va avea 120 m lungime, 70 m lăţime şi 120 m înălţime şi se va desfăşura pe o suprafaţă de 38.000 de metri pătraţi, fiind de zece ori mai mică decât Casa Poporului" pentru a "demonstra" acea stare numita "credinta" ? Oare, chiar asta este vointa populatiei crestin-ortodoxe in acest moment ? Culmea, cei mai afectati de catre situatia de acum din tara vor fi pensionarii/batranii, adica probabil tocmai cea mai mare parte a celor care mai ajung la biserica si care vor fi "rugati" sa ajute la construirea catedralei. Inclin sa cred ca nu este vorba doar de credinta aici ...

Chiar avem nevoie de "tichie de margaritar" ? Oare nu am putea sa folosim banii aia altfel, mai ales acum ? Sunt destui oameni care nu au cu ce sa isi cumpere macar o paine, de ce nu incearca Patriarhia sa ii ajute, daca statul considera ca nu mai are cum ? Nu bani ... alimente, haine, si de ce nu un adapost, in care daca stam si ne gandim bine se poate face si o educatie "crestina", si nu numai. Traim intr-o lume in care tot mai multi ajung sa cerseasca, in care nu este zi sa nu vad pe cineva cautand in pubele de gunoi, dupa ceva de mancare in cele mai multe cazuri, si aici nu este vorba doar de Bucuresti. Repet, ajutoarele nu ar trebui sa fie in bani, ca asa nu se va sti niciodata unde vor ajunge cu adevarat banii... Mai mult de atat, cred ca ceea ce am spus aici ar putea fi realizabil doar cu bani ce vor constitui diverse "comisioane" existente in tot procesul de constructie a Catedralei Neamului. Sau cel putin o paine si o conserva zilnic pentru macar o parte din cei ce nu au nici macar atat.

Cred totusi ca nu trebuie sa construim Credinta in Dumnezeu pe bani, sau pe o temelie de beton. Dupa cum se spune, sunt Crestin-Ortodox, dar vad tot mai des ca lucrurile in care am fost invatat sa cred nu mai exista. Prefer sa imi caut credinta in suflet.